Succesiunea
neântreruptă de Adunări
de Aurel Munteanu – 5
februarie 2015
1. Ce înseamnă
succesiunea neîntreruptă de Adunări ?
Este
conceptul , conform căruia, Adunarea zidită de Cristos Domnul în
Galileea , va avea o continuitate în fiecare secol cu aceeași
credință , origine și practică până în ziua Rapirii . Această
teorie susţine că : ,,Apostazia a apărut în creştinism la scurt
timp după începuturile lui. Dar apostazia nu a fost universală,
căci au existat atunci Adunări care au rămas fidele creştinismului
original. Când creştinismul a devenit religie oficială, aceste
Adunari au continuat să existe, dar neoficial. Chiar dacă aceste
Adunari nu au fost identice una cu alta, ele au rămas fidele
învăţăturilor fundamentale ale Întemeietorului lor. Deşi au
fost persecutate aspru de „creştinii” aflaţi la putere, o
rămăşiţă a lor a continuat să existe pe tot parcursul evului
mediu întunecat, a epocii Reformei şi a celor ulterioare ei,
ajungând până în zilele noastre “
Acest concept este
singurul care poate afirma cu tărie versetul : ,, Un singur Domn, o
singură credință și un singur botez ( început de Ioan ) . ”
2. Are această învățătură
suport biblic ?
Cei ce mărturisesc
succesiunea neântreruptă , spun că acest concept este unul promis
și susținut de Mântuitor în Mat . 16.18. cât și în alte locuri
:
,, Şi
Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi
Biserica Mea, şi porţile
Locuinţei
morţilor nu o vor birui.
’’
Matei 28.19-20 . , sugerează
aceeași ideea a perpetuității Adunării în fiecare
secol :
,,
Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în
Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i
să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu
sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului."
Amin.”
Același concept al
continuități îl găsim reluat și în epistola către Efeseni în
3. 20-21. :
,, Iar a Celui ce, prin
puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult
decât
cerem sau gândim noi, a
Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din
neam
în neam, în vecii vecilor!
Amin. “
Până astăzi nu știu pe
nimeni să contrazică versetele acestea ca nefiind inspirate , dar
știu destui care contrazic principiul enunțat în ele și anume
continuitatea Adunării secol după secol .
3. Pe ce durata de timp se
întinde succesiunea neântreruptă de Adunări ?
Succesiunea neântreruptă
de Adunări se întinde din ziua când a fost fondată de Domnul
Isus prima Adunare în Galileea până în glorioasa zi a Răpirii
când toți cei în Cristos vor întâlni în nori pe Acela care
L-au iubit .
4. Cine sunt cei care au
susținut o asemenea succesiune neântreruptă de-a lungul secolelor
?
Aici
doresc să citez din Urma sângelui (pag.5 ) pe marele predicator
baptist , C.H.Spurgeon :
„Şi acum… când cineva ne
spune ‚Voi ca denominaţie, ce nume mari puteţi să menţionaţi?
Despre ce părinţi puteţi să vorbiţi?' Le putem spune, ‚Putem
vorbi de mai mulţi părinţi decât oricine altcineva sub cer,
pentru că noi suntem vechea biserică apostolică, ce nu s-a plecat
niciodată în jugul prinţesei; noi, cunoscuţi printre oameni, în
toate erele, sub nume diferite cum ar fi, donatişti, novaţieni,
paulicieni, petrobrusieni, catari, arnoldişti, husiţi, waldenzi,
lolarzi şi anabaptişti, întotdeauna am militat pentru curăţia
bisericii, distingerea şi separarea ei de guvernarea omenească.
Părinţii noştri au fost bărbaţi obişnuiţi cu dificultăţile
şi nu au ştiut ce înseamnă viaţa uşoară. Fiii lor ne arată o
linie continuă care vine în mod legitim de la apostoli, nu prin
mizeria Romei, nu prin manipularea prelaţilor, ci prin viaţa
Divină, prin ungerea Duhului Sfânt, prin părtăşia Fiului în
suferinţă şi a Tatălui în adevăr.” (Spurgeon, ibid., Vol. 7,
p. 613).
5.
Există dovezi istorice că în paralel cu biserica oficială
apostată a existat o succesiune neântreruptă de Adunări care se
împotriveau tot timpul creștinismului oficial
?
Chiar istoricii adverşi
poziţiei baptiste sau cei seculari nu exclud această teorie a
succesiunii , iar unii chiar o afirmă.
a. Will
Durant, istoric
secular american: „La început, Anabaptiştii s-au manifestat în
Elveţia, unde se poate să se fi strecurat creştinismul paşnic al
valdensilor din Sudul Franţei sau al fraţilor cerşetori din Ţările
de Jos” (Civilizaţii istorisite, vol. 18, p. 85).
b. Mircea
Eliade, istoric al
religiilor, român: „primele forme creştine erau mai aproape de
acelea care au fost considerate mai târziu drept eretice”
c. Zwingli,
reformator elveţian: „Învăţătura Anabaptismului nu este o
noutate, ci pentru o mie trei sute de ani a cauzat mare tulburare în
biserică, şi a căpătat aşa putere, încât încercarea în
această epocă de a lupta contra ei pare zadarnică pentru un timp”
(Christian, O istorie a baptiştilor, vol. 1, p. 86).
d. Robert
Barclay, istoric
non-conformist englez: „După cum vom arăta, ascensiunea
‚Anabaptiştilor’ a avut loc cu mult timp înaintea formării
Bisericii Angliei [1534], şi există de asemenea motive să credem
că pe continentul European societăţi creştine mici, ascunse, care
susţineau multe din opiniile ‚Anabaptiştilor’, au existat încă
din vremurile Apostolilor. În sensul transmiterii directe a
Adevărului Divin, şi al naturii adevărate a religiei spirituale,
pare probabil că aceste Biserici au o descendenţă sau succesiune
mai veche decât cea a Bisericii Romane” (The Inner Life of the
Religious Societies, p. 11, 12).
e. Mosheim,
istoric german lutheran: „În primul rând, eu cred că Menoniţii
nu greşesc în totalitate atunci când se laudă cu o descendenţă
dintre acei Waldenzi, Petrobrusieni şi alţii, care sunt de obicei
denumiţi Martori ai adevărului înainte de Luther. Înainte de
epoca lui Luther, existau ascunşi în aproape toate ţările
Europei, dar în special în Boemia, Moravia, Elveţia şi Germania,
foarte multe persoane, în a căror minţi era adânc înrădăcinat
acel principiu pe care Waldenzii, Wickliffiţii şi Hussiţii l-au
susţinut, unii mai ascuns, alţii mai deschis” (Institutes of
Ecclesiastical History, William Tegg, Londra, 1867, p. 685)
f. Doctorii
Ypeij şi
Dermout: istorici
reformaţi olandezi: „Am văzut acum că Baptiştii, care au fost
în trecut numiţi Anabaptişti, şi în vremuri mai apropiate
Menoniţi, au fost Waldenzii originali... Pe această bază,
Baptiştii pot fi consideraţi ca fiind singura comunitate religioasă
care a rezistat din zilele apostolilor, şi ca societate Creştină
care a păstrat curate doctrinele Evangheliei în toate veacurile.
Economia externă şi internă a Baptiştilor, în totalitate
corectă, tinde să confirme adevărul disputat de Biserica Catolică,
că Reforma care a avut loc în secolul şaisprezece a fost necesară
în cel mai înalt grad şi în acelaşi timp respinge noţiunea
eronată a Catolicilor că denominaţia lor este cea mai veche."
(Geschiedenis Der Nederlandsche Hervormde Kerk, Breda, 1819)
g. Schaff,
istoric prezbiterian american: „Anabaptiştii nu au inventat
opoziţia lor faţă de botezul pruncilor, fiindcă întotdeauna au
existat grupări în Biserică ce au fost antipedobaptiste.” (The
New Schaff-Herzog Encyclopedia, vol. I, p. 370)
h. Leonard
Verduin, istoric
prezbiterian american: „Ceea ce a erupt în cel de-al Doilea Front
[aripa stângă, radicală a Reformei] a fost o resurgenţă a acelor
tendinţe şi opinii care existau deja de secole împotriva ordinii
medievale; a fost legată de cercurile antice în care, în ciuda
persecuţiei, un corp de opinii şi convingeri antice erau încă în
viaţă. Nu a fost ceva care s-a ridicat, fără o rădăcină mai
adâncă, din evenimentele care au avut lor în 1517.” (The
Reformers and their Stepchildren, p. 14) „Disidenţa împotriva
ordinii medievale era deja veche de un mileniu şi extrem de
răspândită” (Ibid., p. 15). „Stânga Protestantă a fost
moştenitoarea lumii subterane medievale. Avea categorii de gândire
şi un vocabular apărut din ereziile medievale târzii, … un
vocabular care a existat înaintea Reformei şi avea propria-i putere
şi propriu-i impuls, cu totul separat de Luther (Ibid, p. 35-36).
„...sursele nu disting nici o persoană ca întemeietor al
rebotezării în secolul şaisprezece… Cum a apărut anonim o
asemenea practică atât de radicală este mai mult decât ciudat –
dacă se presupune, aşa cum este voga, că Anabaptismul a fost un
simplu produs al secolului şaisprezece. Dar această tăcere în
privinţa aceluia care trebuie creditat cu ideea devine întru totul
explicabilă imediat ce se realizează că ceea ce a fost cunoscut ca
Anabaptism în timpurile Reformei nu a fost nicidecum ceva nou…
Nimeni nu este creditat cu inventarea Anabaptismului secolului
şaisprezece pentru motivul suficient că nimeni nu l-a inventat”
(Ibid., p. 189). „Rebotezarea este tot atât de veche pe cât
constantinianismul” (op. cit., p. 190)
2. Unii
din cei mai renumiţi istorici baptişti aprobă sau susţin această
teorie – răspuns la acuzaţia că istoricii ce susţin aşa ceva
sunt „de mâna a doua”
a. Bertalan
Kirner, istoric
baptist maghiar – „În timpul Reformei, aceste concepţii
baptiste [botezarea prin afundare] stârniseră multe controverse.
Renumiţii reformatori, Zwingli, Luther şi Calvin purtau discuţii
aprige cu baptiştii, şi îi puteau învinge doar prin forţă şi
moarte.” (Viaţa misionarului Mihaly Kornya, p. 40). Liderii
anabaptişti martiri Felix Manz, Michael Sattler, Balthasar Hubmaier
şi Jorg Blaurock sunt menţionaţi ca predicatori baptişti (acest
citat dovedeşte faptul că Kirner nu credea că baptiştii au apărut
prin John Smyth)
b. John
T. Christian,
istoric baptist american – „Sunt foarte conştient de
imperfecţiunile acestei cărţi, dar prezintă multe informaţii
care înainte nu s-au găsit în nici o istorie a Baptiştilor. Am
urmărit pe tot parcursul cărţii metoda ştiinţifică de
investigaţie şi am lăsat faptele să vorbească de la sine. Nu am
nici o îndoială în mintea mea că a existat o succesiune istorică
a Baptiştilor din zilele lui Hristos până în prezent. Trebuie
amintit că Baptiştii se găseau aproape în fiecare colţ al
Europei. Când am găsit o legătură între două grupuri, am
afirmat acest fapt, dar când nici o legătură nu a fost vizibilă,
nu am încercat să construiesc una. O sinceritate directă este
sigura direcţie care trebuie urmărită. Totuşi, din fericire,
fiecare fapt adiţional descoperit nu face decât să facă probabile
asemenea legături în fiecare caz.
Eu
am o atitudine expectativă faţă de viitor. Întâmpin bucuros
orice investigaţie, fiindcă adevărul nu are de ce să se teamă de
lumină.” (O istorie a baptiştilor, p. 6)
Christian
a avut două doctorate, membru în American Society of History,
Academia franceză de Istorie, Societatea greacă de Arheologie
creştină, a făcut mai multe vizite în Europa pentru cercetări
originale şi strângere de documente.
3. Această
poziţie nu a fost produsul secolului XIX, ci a fost susţinută de
istorici baptişti anteriori.
a. Thomas
Crosby, primul
istoric baptist englez, în 1738: „Dar ceea ce este mai evident
pentru cercetarea noastră spre găsirea primei apariţii a acestei
secte este, că aceşti bărbaţi nu au avansat această opinie
privitoare la botez ca un lucru cu totul nou, ci ceva ce a fost
învăţat de alţii, care au respins ca şi ei erorile şi
corupţiile bisericii Romei; şi au afirmat că aceasta a fost opinia
Waldenzilor şi Petrobrusienilor, care au fost înaintea lor.
Ei
nu s-au considerat pe această bază drept capi şi întemeietori ai
unei secte sau religii noi…” (The History of the English
Baptists, vol. 1, p. xxvi)
b. Joseph
Hooke, apologet
baptist englez, în 1701, vorbind despre începutul „sectei”
Anabaptiştilor: „…dacă ar fi neîndoielnic că nu este mai
veche decât războiul de la Munster... m-aş decide să o părăsesc
şi i-aş îndemna şi pe alţii să facă la fel. Religia care nu
este la fel de veche precum Cristos şi Apostolii Săi, este prea
nouă pentru mine.” „…suntem fermi convinşi, şi de aceea
afirmăm cu tărie, deşi în smerenie, că această sectă
reprezintă exact acelaşi fel de oameni ca şi cei care au fost
pentru prima oară numiţi creştini în Antiohia, Fapte 11:26…”
„…şi de atunci încoace a existat continuu în lume, fiind urâtă
în toate veacurile…” (A Necessary Apology for Baptized
Believers, Londra, 1701)
c. John
Spittlehouse şi
John More,
apologeţi baptişti englezi tipăresc o lucrare în 1652,
intitulată: O Apologie a Succesiunii Continue a Bisericii Primitive
a lui Isus Cristos (numită eronat acum Anabaptişti), din vremea
Apostolilor până în prezent
d. Concluzie:
teoria succesiunii (a existenţei în fiecare veac a adunărilor lui
Cristos) este, din punct de vedere istoric, una validă, având
suficient suport pentru a fi admisă chiar de istorici adverşi sau
seculari. Din citatele alese, rezultă că această teorie nu este
nouă printre baptişti, ci este susţinută de cei mai vechi
istorici şi apologeţi baptişti; este apărată nu de istorici de
mâna a doua, ci de cel mai înalt rang; este recunoscută de mari
adversari şi admisă ca probabilă de unii din cei mai mari istorici
seculari.
Citate preluate din : De ce
Baptiștii nu sunt protestanți de Raul Enyedi :
6. Poate fi probată
succesiunea neîntreruptă de Adunări , verigă cu verigă de-a
lungul secolelor înapoi până în primul secol ?
Nu . Nici o Adunare
scripturală nu poate să facă acest lucru cu acte și registre
membrale din mai multe motive . Unul dintre ele este cel al
persecuției din partea celor care mărturisesc succesiunea
apostolică adică al catolicilor ramura de răsărit ( ortodoxia )
cât și ramura de apus ( romano-catolicismul). Un alt motiv este
decimarea .
Multe Adunări din anumite
zone geografice au fost exterminate până la ultimul membru și după
,, curățenie ” nu au mai rămas decât cenușa . Incendiile și
deportările sunt alte motive pentru care nu poți dovedi prin acte
succesiunea Adunărilor secol după secol . Sunt Adunări care își
pot arăta succesiunea pentru o bucată de timp mai lungă sau mai
scurtă dar până în primul secol nu există dovezi certe .
Dovezile
pe care noi punem accent sunt de natură scripturală și nu istorică
. Noi punem accent pe promisiunile Domnului Cristos și pe doctrinele
pe care ni Le-a încredințat să le păzim . Promisiunile și
învățăturile Sale sunt baza noastră și nu neapărat dovada
istorică .
Nici un om de astăzi nu
poate să facă dovada că el se trage direct din Adam . El doar
poate demonstra că are aceleași trăsături , caracteristici și
înclinații cu Adam dar nu poate arăta o genealogie cu nume și
prenume înapoi până la primul om creat . Tot la fel este și pe
plan spiritual . Dacă Adunarea ta se identifică în doctrină și
practică cu prima înființată de Cristos și cu altele de-a lungul
secolelor care au rămas fidele învăţăturilor fundamentale ale
Întemeietorului lor , poți afirma că Adunarea ta este una
veritabilă .
Dacă ea are trăsături pe
care nu le-a creionat Cristos , dacă are mai multe capete , legături
cu statul sau dacă are mâinile și hainele pătate de sângele
martirilor , ea nu poate avea pretenția că este o fecioară curată
logodită cu Cristos .
7. Ce principii susțineau
aceia care făceau parte din succesiunea neântreruptă de Adunări ?
Particularităţile
după care pot fi identificate Adunările noastre astăzi, dar şi
în orice moment al istoriei creştine sunt următoarele:
1.
Conform definiţiei biblice, Ekklesia este Adunarea credincioşilor
botezaţi dintr-un anumit loc – o organizaţie axată pe activităţi
spirituale, al cărei Fondator, Cap şi Dătător de lege este
Mântuitorul Isus Cristos. Adunarea este totdeauna una locală și
vizibilă.
2.
Membri în Adunare pot fi doar persoanele care au crezut Evanghelia
şi a căror viaţă a fost schimbată vizibil.
3. În Adunare se intră prin
botez (efectuat prin scufundare), pe baza mărturiei personale a
credinţei fiecărui candidat.
4. Adunarea nu are decât
două rânduieli: botezul şi frângerea pâinii .
5. Legile şi rânduielile pe
baza cărora Adunarea funcţionează se găsesc exclusiv în Noul
Testament .
6. În cadrul Adunării nu
există o ierarhie, un cler.
7. Adunarea funcţionează ca
o democraţie pură.
8. Adunările locale –
sunt independente și egale.
9. Credem în separarea
absolută a Adunării faţă de stat.
10. Credem şi susţinem că
fiecare om are dreptul la libertate religioasă.
Citat preluat din : O scurtă
descriere a baptiștilor istorici de Raul Enyedi :
Alte caracteristici ale acestor Adunări le puteți găsi și în lucrarea intitulată :
Care esteAdunarea adevarată 11caracteristici ale Adunării nou testamentare de Pugh Curtis :
8. Există mântuire în
afara Adunărilor care fac parte din succesiunea neântreruptă ?
De foarte multe ori după
discuțiile pe seama succesiunii , persoanele care realizează că nu
fac parte dintr-o Adunare scripturală au tendința involuntar să
asocieze invaliditatea botezului lor cu mântuirea personală .
Suntem acuzați de aceștia pe nedrept că am sugera că numai noi
suntem mântuiți și ei nu.
Noi predicăm că există
totdeauna o mare diferență între mântuirea prin grațiere și
slujirea într-o Adunare și anume : ,, Mântuirea este în Cristos
Isus și slujirea este într-o Adunare Scripturală. ” Întâi
trebuie să fii născut din nou și mântuit prin har , apoi prin
botez intri într-o Adunare unde trebuie să slujești.
Dezavantajele
celor ce nu Îl slujesc pe Domnul in Adunarea Lui le găsiți la
adresa de mai jos :
9. Este această doctrină
un curent nou apărut în România ?
Aceasta doctrina a
succesiunii neântrerupte de Adunări din timpul Domnului Isus până
astăzi nu este una noua în țara noastră deoarece ea a fost
crezută de înaintașii baptiști până în epoca comunistă . La
începuturile baptismului modern teoria succesiunii neântrerupte era
una necontestată de vreun baptist , apoi după anii 1950 odată cu
apariția seminarelor s-a introdus ideea conform căreia baptiștii
sunt urmașii anabaptiștilor apăruți în reforma elvețiana cu
Conrad Grebel . După revoluție sub conducerea președintelui U.B.R.
- Otniel Bunaciu , a fost adoptata poziția John Smyth care
mărturisește că baptiștii au apărut în 1609 în Olanda .
Alexa Popovici este unul
din istoricii baptiști care are o poziție de necontestat în
favoarea succesiunii Adunărilor baptiste din zilele Domnului Isus :
Alexa
Popovici,
istoric baptist român – „Deşi noi nu punem accentul pe vreo
succesiune care să valideze autenticitatea creştină, ci ţinem
mult mai mult la o identitate de crez şi de practică, totuşi, dacă
ar trebui să prezentăm şi o asemenea succesiune, ea există şi
poate fi probată istoric.
Înaintea existenţei anabaptiştilor au existat alte grupări
religioase, care au avut acelaşi crez şi aceleaşi practici
aplicate după învăţătura Noului Testament” (Istoria
Anabaptiştilor din România, Ed. Făclia, p. 289-290).
10. De ce au adoptat
baptiștii români poziția John Smyth ?
Această poziție a fost
adoptată de dragul aderării la ecumenism . Nu puteai să fii
integrat acolo dacă veneai cu pretenții că ești mai vechi decât
biserica Romei care e mama bisericilor inițiatoare a mișcării
ecumenice . Protestanții care au fondat ecumenismul în 1846 ,
recunosc ca unică mireasă a lui Cristos și descendentă a
apostolilor doar biserica catolică . Poziția John Smyth plasează
baptismul în rândul protestanților târzii la vreo 100 de ani după
prima reformă a lui Luther Martin . Poziție de altfel destul de
acceptabilă mai ales că primul așa zis baptist a început mișcarea
auto botezându-se .
Iată
ce spune fratele Raul Enyedi cu privire la implicațiile poziției
John Smyth :
,,
Baptiștii nu au o existența mai veche de 400 de ani . Aproape 1600
de ani de istorie îi separa de Adunarea originala întemeiată de
Isus Cristos .
Au fost întemeiați de un om
, pot arăta spre o persoană care a fost primul baptist – John
Smyth .
Primul botez baptist a fost o
auto botezare . Întemeietorul lor i-a părăsit după scurt timp
negându-și propriul botez și ceea ce a început să facă .
Aceasta nu prea se spune , nu ?
Baptiștii de astăzi ar
respinge pe oricine ar încerca să facă la fel . Dacă aș veni în
oricare biserică baptistă de azi și aș spune : ,, Vreau sa fiu
membru ” . ,,Ești botezat ?” ,, M-am autobotezat , m-am botezat
singur , m-am dus la râu , m-am scufundat singur și iată – mă
primiți-mă ! ” Aș fi primit ? Nu!
Dar ei spun că așa au
început baptiștii și aceasta este cea mai importantă implicație
: baptiștii nu pot pretinde că sunt Mireasa sau Adunarea lui
Cristos ci doar o biserică a lui Cristos , adică mai sunt și
altele . Una dintre.... ele . .”
Citat preluat din : Unde să
căutăm Mireasa lui Cristos în istorie :
11. Au baptiștii români
din conducerea U.B.R. intenția ca membrii lor să își cunoască
propria origine ?
Din câte observ astăzi nu
există nici o intenție . Atâta timp cât sunt implicați în
mișcarea ecumenică și membri în Uniunea Baptistă Europeană ( al
cărei președinte este Otniel Bunaciu – președintele U.B.R. ) nu
cred că au nici un motiv . Dezgroparea trecutului ar aduce
prejudecăți în mintea baptistului de rând și tulburare în
marele proiect al unirii tuturor religiilor creștine sub umbrela
Vaticanului . Adevărul ar putea produce dezbinări și acest
lucru nu ar servi intereselor comune ale Alianței Evanghelice
Mondiale și nici baptiștilor din forurile superioare de conducere .
Oricum ignorarea cunoașterii identității și ecumenismul vor duce
după câteva generații la ștergerea identității baptiste .
Oricum primi pași au fost făcuți cu succes .
12. Cine respinge această
doctrină a succesiunii neântrerupte de Adunări ?
Această
doctrină a succesiunii neintrerupte de Adunări este respinsă de
toți susținătorii biserici universale vizibile ( ortodocși și
catolici ) cât și de cei ai bisericii universale invizibile (
protestanții și neoprotestanții ) . Este respinsă pentru că fac
confuzie între Adunare , Împărăția lui Dumnezeu și Familia lui
Dumnezeu .
Detalii despre aceste
diferențe aici :
13. Care sunt motivele
pentru care această doctrina este atât de insuportabilă ?
Principalul
motiv pentru care lumea religioasă respinge conceptul de succesiune
neîntreruptă de Adunări din timpul Domnului Isus până astăzi
este următorul : dacă
recunosc succesiunea ca fiind scripturală , bisericile lor nu ar
putea avea pretenția că ar fi mireasă a lui Cristos și ar trebui
dizolvate
!
Catolici
și ortodocșii
sunt primii care detestă succesiunea neântreruptă de adunări
deoarece ei mărturisesc o succesiune apostolică . Ei spun cam așa
:
,,
Cristos a întemeiat Biserica Sa, care în esenţa ei este una
universală, ungându-i
în
fruntea ei pe apostolii Săi. Prin această ungere, Cristos i-a
împuternicit să Îi
conducă
Biserica aşa cum cred ei de cuviinţă. Apostolii, deci, reprezentau
autoritatea
supremă în materie de credinţă, practică şi conducere a
bisericii.
Apostolii,
la rândul lor, au transmis mai departe această autoritate, prin
hirotonire, aşa că autoritatea apostolică s-a transmis mai departe
prin această succesiune de hirotoniri “ .
După schimbarea produsă în
timpul împăratului Constantin cel Mare, creştinismul a evoluat şi
s-a dezvoltat prin schimbări succesive ajungând mai bun şi mai
puternic decât creştinismul original. Aceasta este poziţia
Catolică şi Ortodoxă.
Dintre problemele acestei
teorii, o menţionăm pe cea mai importantă. Susţinătorii acestei
poziţii trebuie să răspundă la întrebarea:
,,
A dat Cristos bisericilor Sale dreptul de a modifica fundamental
legile pe care El le-a lăsat? ”
Astăzi, bisericile lor sunt
fundamental diferite de instituţia fondată de Cristos, iar din
punct de vedere doctrinar, multe din dogmele lor sunt în direct
conflict cu legile date de Cristos. Biserica Catolică şi Bisericile
Ortodoxe nu mai seamănă deloc cu Biserica întemeiată de Cristos.
Reformatorii
și-au întemeiat bisericile pe falsul concept că : creștinismul
s-a pângărit de-a lungul timpului , s-a murdărit și apoi a fost
reformat de către cei pe care îi numim reformatori .Ce înseamnă
aceasta? Dacă consideri biserica catolică ca fiind pângărită ,
ca fiind murdărita , nu poți ca să iei naștere din ea , să fie
mama ta și tu să fii curat dacă ea este necurată .
Dacă ceva poluat dă naștere
la ceva tot poluat , vechea zicala românească :
,,
Ce iese din pisică , șoareci mănâncă ” , atunci din
creștinismul apostat nu putea să iasă o biserică autentică sau
să folosesc metaforele Scripturii , dintr-o prostituată , dintr-o
femeie adulteră , nu se poate transforma într-o fecioară .
În al doilea rând
protestantismul original a vrut să fie o curățire a bisericii
romei și nu au dorit întemeierea de biserici proprii . Abia după
excomunicarea reformatorilor au pornit la zidirea de noi biserici ,
când curățirea a eșuat , au zidit biserici noi dar după modelul
celei vechi. Era biserica din care ieșiseră și pe care o cunoșteau
și o recunoșteau . Nu s-au dus la Scriptură pentru a găsi acolo
temelia .Reforma lor nu merge dincolo de Constantin , baza pe care
sunt construite bisericile protestante este Crezul
Niceo-constantinopolitan , unii acceptând și următoarele concilii
.
Restauratorii
și-au întemeiat bisericile pe următorul concept : creștinismul a
apostaziat , a căzut în apostazie și-a pierdut calitatea de
Mireasă a lui Cristos , reformatorii ducând reforma până la
jumătate ; nu a fost suficient și apoi a venit cineva , un om ,
bărbat sau femeie , depinde de denominație care , a reașezat
creștinismul pe temelia originală cea a apostolilor .
Această teorie a
restaurării se întâlnește mai ales la cultele pe care noi în
România le numim neoprotestante . Problemele acestui concept fiind
și ele la fel de mari , la fel ca cele protestante :
Problema
unu : ,, Vorbește Scriptura de o apostazie și o reașezare a
bisericii și a învățăturilor ei ?”
Și în al doilea rând : ,,
Poate o persoană sau un grup de persoane nebotezate scriptural să
reinstaureze , botezul și Adunarea adevărată ? Poate cineva să
de-a ceva ce nu are ? ”
Citate preluat din : Unde să
căutăm Mireasa lui Cristos în istorie :
Acestea sunt motivele
pentru care conceptul succesiunii neântrerupte este dezgustător și
grețos pentru marea masă a creștinătăți de azi .
Îndemnul
meu
pentru toți care resping conceptul succesiunii neântrerupte este să
studieze acest concept să vadă în primul rând dacă este
scriptural , apoi
să vadă dacă celelalte ( succesiunea apostolică , reforma și
restaurarea ) sunt biblice . Apoi să meargă prin istorie și să
vadă pe cei persecutați de aceste trei tabere și să verifice cu
Scriptura fiecare grupare în parte . Să le studieze crezul ,
practicile și originea fiecărei grupări în parte apoi să se
orienteze după adevăr așa cum îi
călăuzește Duhul Sfânt .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu