Alegerea și predestinarea

Alegerea și predestinarea

de Aurel Munteanu – 29 Sept . 2012

Pentru o înțelegere cât mai bună a harului am hotărât să scot din Scriptură , toate versetele ce vorbesc despre doctrina alegerii și predestinării.

Pentru o înțelegere cât mai corectă și cât mai profundă , pe lângă acestea , am scos și versete ce vorbesc despre planul lui Dumnezeu , timpul hotărât , ceasul hotărât , hotărârea Domnului , Cartea Vieți și lucruri cârmuite de Domnul.

Gen. 24.44 , 50 .

44. şi care îmi va răspunde: „Bea tu însuţi şi voi da de băut şi cămilelor tale”, fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!”

50. Laban şi Betuel, drept răspuns, au zis: „De la Domnul* vine lucrul acesta; noi nu-ţi mai putem spune** nici rău, nici bine.

Gen. 41.32.

32. Cât priveşte faptul că faraon a visat visul de două ori înseamnă că lucrul este hotărât* din partea lui Dumnezeu şi că Dumnezeu se va grăbi să-l aducă la îndeplinire.

Deut.2.30.

30. Dar Sihon*, împăratul Hesbonului, n-a vrut să ne lase să trecem pe la el; căci Domnul** Dumnezeul tău i-a făcut† duhul neînduplecat şi i-a împietrit inima, ca să-l dea în mâinile tale, cum vezi azi.

Deut.29.4.

4. Dar Domnul* nu v-a dat minte să pricepeţi, nici ochi să vedeţi, nici urechi să auziţi, până în ziua de azi.

1Sam.16.1.

1. Domnul a zis lui Samuel: „Când* vei înceta să plângi pe Saul, pentru că l-am** lepădat, ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ţi† cornul cu untdelemn şi du-te; te voi trimite la Isai, betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales†† ca împărat.”

1Imp.12.15, 24.

15. Astfel împăratul n-a ascultat pe popor; căci lucrul acesta a fost cârmuit* de Domnul, în vederea împlinirii cuvântului pe care-l spusese** Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat.

24. „Aşa vorbeşte Domnul: „Nu vă suiţi şi nu faceţi război împotriva fraţilor voştri, copiii lui Israel! Fiecare din voi să se întoarcă acasă, căci de la Mine* s-a întâmplat lucrul acesta.” Ei au ascultat de cuvântul Domnului şi s-au întors acasă, după cuvântul Domnului.

2Imp.19.25.

25. N-ai auzit că Eu de mult am pregătit aceste lucruri* şi că le-am hotărât din vremurile vechi? Acum însă am îngăduit să se împlinească şi să prefaci** cetăţi întărite în mormane de dărâmături.

2Cron.10.15.

15. Astfel împăratul n-a ascultat pe popor; căci* aşa rânduise Dumnezeu, în vederea împlinirii cuvântului pe care-l spusese Domnul prin Ahia** din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat.

Iov 3.23.

23. Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă,

pe care îl îngrădeşte* Dumnezeu din toate părţile?

Iov 23.13-15.

13. Dar hotărârea Lui este luată, cine* I se va împotrivi?

Ce-I doreşte sufletul, aceea** face.

14. El Îşi va împlini dar planurile* faţă de mine

şi va mai face şi multe altele.

15. De aceea tremur înaintea Lui,

şi când mă gândesc la lucrul acesta, mă tem de El.

Iov 27.13.

13. Iată* soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău,

moştenirea pe care o hotărăşte Cel Atotputernic celui nelegiuit.

Iov 31.2.

2. Dar ce soartă mi-a păstrat* Dumnezeu de sus?

Ce moştenire mi-a trimis Cel Atotputernic din ceruri?

Ps.40.5.

5. Doamne Dumnezeule, multe* sunt minunile şi planurile** Tale pentru mine:

nimeni nu se poate asemăna cu Tine.

Aş vrea să le vestesc şi să le trâmbiţez,

dar numărul lor este prea mare, ca să le povestesc.

Ps.106.4-5.

4. Adu-Ţi* aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta pentru poporul Tău!

Adu-Ţi aminte de mine şi dă-i ajutorul Tău,

5. ca să văd fericirea aleşilor Tăi,

să mă bucur de bucuria poporului Tău

şi să mă laud cu moştenirea Ta!

Ps.139.16.

16. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau;

şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite,

mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

Pr.16.1,4,9,33.

1. Planurile* pe care le face inima atârnă de om,

dar** răspunsul pe care-l dă gura vine de la Domnul.

4. Domnul* a făcut toate pentru o ţintă,

chiar** şi pe cel rău pentru ziua nenorocirii.

9. Inima* omului se gândeşte pe ce cale să meargă,

dar** Domnul îi îndreaptă paşii.

33. Se aruncă sorţul în poala hainei,

dar orice hotărâre vine de la Domnul.

Pr.19.21.

21. Omul face multe* planuri în inima lui,

dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte.

Pr.20.24.

24. Domnul* îndreaptă paşii omului,

dar ce înţelege omul din calea sa?

Pr.21.1.

1. Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului,

pe care îl îndreaptă încotro vrea.

Ecl.3.1.

1. Toate îşi au vremea lor, şi fiecare* lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.

Ecl.7.13.

13. Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: cine* poate să îndrepte ce a făcut El strâmb?

Ecl.8.8.

8. Omul* nu este stăpân pe suflarea lui, ca s-o poată opri, şi n-are nicio putere peste ziua morţii; în lupta aceasta nu este izbăvire, şi răutatea nu poate scăpa pe cei răi.

Ecl.9.1.

1. Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri şi am văzut că cei neprihăniţi* şi înţelepţi, şi faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu, atât dragostea, cât şi ura. Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor.

Is.6.9-10.

9. El a zis atunci: „Du-te şi spune poporului acestuia: „Întruna veţi auzi*, şi nu veţi înţelege; întruna veţi vedea, şi nu veţi pricepe!”

10. Împietreşte inima* acestui popor, fă-l tare de urechi şi astupă-i ochii, ca** să nu vadă cu ochii, să n-audă cu urechile, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Mine, şi să nu fie tămăduit.”

Is.10.15,21-23.

15. Se făleşte* oare securea împotriva celui ce se slujeşte de ea? Sau se mândreşte ferăstrăul faţă de cel ce-l mânuieşte? Ca şi cum nuiaua ar mişca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!

21. O rămăşiţă*, rămăşiţa lui Iacov, se va întoarce la Dumnezeul cel puternic.

22. Chiar* dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuşi numai** o rămăşiţă se va întoarce, căci nimicirea† este hotărâtă, făcând să se reverse dreptatea.

23. Şi* nimicirea aceasta care a fost hotărâtă, Domnul Dumnezeul oştirilor o va aduce la îndeplinire în toată ţara.

Is.22.11.

11. Faceţi* o cămară între cele două ziduri, pentru apele iazului celui vechi, dar nu vă uitaţi spre Cel** ce a vrut aceste lucruri, nu vedeţi pe Cel ce demult le-a pregătit.

Is.25.1.

1. Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te* voi înălţa! Laud Numele Tău, căci** ai făcut lucruri minunate; planurile† Tale făcute mai dinainte s-au împlinit cu credincioşie.

Is.26.12.

12. Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu împlineşti pentru noi.

Is.37.26.

26. Dar n-ai auzit că am pregătit aceste lucruri de demult şi că le-am hotărât din vremuri străvechi? Acum însă am dat voie să se împlinească, pentru ca să prefaci cetăţi tari în nişte mormane de dărâmături.

Is.41.8-10.

8. „Dar tu, Israele, robul Meu, Iacove, pe care te-am ales*, sămânţa lui Avraam, prietenul** Meu,

9. tu, pe care te-am luat de la marginile pământului şi pe care te-am chemat dintr-o ţară depărtată, căruia ţi-am zis: „Tu eşti robul Meu, te aleg, şi nu te lepăd!

10. Nu te teme, căci* Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci** Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.”

Is.42.1.

1. „Iată Robul* Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu, în care Îşi găseşte plăcere** sufletul Meu. Am pus† Duhul Meu peste El; El va vesti neamurilor judecata.

Is.43.20-21.

20. Fiarele câmpului Mă vor slăvi, şacalii şi struţii, pentru că voi da* ape în pustiu şi râuri, în locuri secetoase, ca să adăp pe poporul Meu, pe poporul Meu cel ales,

21. poporul pe* care Mi l-am alcătuit ca să vestească laudele Mele.”

Is.45.4,5,7,9.

4. Din dragoste pentru robul Meu, Iacov*, şi pentru Israel, alesul Meu, te-am chemat pe nume, ţi-am vorbit cu bunăvoinţă, înainte** ca tu să Mă cunoşti.

5. Eu sunt* Domnul, şi** nu mai este altul, afară de Mine nu este Dumnezeu. Eu† te-am încins, înainte ca tu să Mă cunoşti.

7. Eu întocmesc lumina şi fac întunericul, Eu dau propăşirea şi aduc restriştea*, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri.

9. Vai de cine se ceartă cu Făcătorul* său! – Un ciob dintre cioburile pământului! – Oare lutul** zice el celui ce-l făţuieşte: „Ce faci?”, şi lucrarea ta zice ea despre tine: „El n-are mâini”?

Is.46.3-4.

3. „Ascultaţi-Mă, casa lui Iacov şi toată rămăşiţa casei lui Israel, voi, pe care v-am luat în spinare de la obârşia voastră, pe* care v-am purtat pe umăr de la naşterea voastră:

4. până la bătrâneţea voastră Eu* voi fi acelaşi, până la cărunteţea voastră vă voi** sprijini. V-am purtat, şi tot vreau să vă mai port, să vă sprijin şi să vă mântuiesc.

Is.46.10-11.

10. Eu* am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: „Hotărârile** Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea.

11. Eu chem de la* răsărit o pasăre de pradă; dintr-o ţară depărtată, un om ca să împlinească planurile** Mele: da, Eu am† spus şi Eu voi împlini; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui.

Is.48.3-5.

3. De multă vreme am făcut* cele dintâi prorocii, din gura Mea au ieşit şi Eu le-am vestit: deodată am lucrat, şi** s-au împlinit.

4. Ştiind că eşti împietrit, că grumazul* îţi este un drug de fier şi că ai o frunte de aramă,

5. ţi-am* vestit demult aceste lucruri, ţi le-am spus mai înainte ca să se întâmple, ca să nu poţi să zici: „Idolul meu le-a făcut, chipul meu cioplit sau chipul meu turnat le-a poruncit!”

Is.50.11.

11. Iar voi toţi care aprindeţi focul şi puneţi tăciuni pe el umblaţi în lumina focului vostru şi în tăciunii pe care i-aţi aprins. Din* mâna Mea vi se întâmplă aceste lucruri, ca să zăceţi în dureri**.

Is.60.22.

22. Cel* mai mic se va face o mie, şi cel mai neînsemnat, un neam puternic. Eu, Domnul, voi grăbi aceste lucruri, la vremea lor.”

Is.65.15.

15. Veţi lăsa numele vostru ca blestem* aleşilor** Mei; şi anume: „Domnul Dumnezeu vă va omorî” şi va da† robilor Săi un alt nume.

Is.66.4.

4. De aceea, şi Eu voi alege ce este spre nefericirea lor şi voi aduce peste ei lucrurile de care se tem, căci*, când am chemat Eu, n-au răspuns, şi, când am vorbit Eu, n-au ascultat, ci au făcut ce este rău înaintea Mea şi au ales ce nu-Mi place!”

Ier.1.5.

5. „Mai înainte ca să te fi* întocmit în pântecele mamei tale, te** cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte† şi te făcusem proroc al neamurilor.”

Ier.4.28.

28. Din pricina aceasta, ţara* este în jale, şi cerurile** sus sunt întunecate; căci Eu am zis, am hotărât lucrul acesta şi nu-Mi pare rău† de el, nu Mă voi întoarce.

Ier.8.14.

14. „Pentru ce şedem jos? Strângeţi-vă* şi haidem în cetăţile întărite ca să pierim acolo! Căci Domnul Dumnezeul nostru ne sorteşte la moarte, ne dă să bem ape otrăvite**, pentru că am păcătuit împotriva Domnului.

Ier.10.23.

23. Ştiu, Doamne, că soarta omului* nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă să-şi îndrepte paşii spre ţintă.

Ier.13.25.

25. Iată-ţi soarta*, partea pe care ţi-o măsor, zice Domnul, pentru că M-ai uitat şi ţi-ai pus încrederea în** minciună.

Ier.15.2.

2. Şi dacă-ţi vor zice: „Unde să ne ducem?”, să le răspunzi: „Aşa vorbeşte Domnul: „La moarte*, cei sortiţi la moarte, la sabie, cei sortiţi sabiei, la foamete, cei sortiţi foametei, la robie, cei sortiţi robiei!”

Ier.18.6.

6. „Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta, casă* a lui Israel? – zice Domnul. Iată, cum** este lutul în mâna olarului aşa sunteţi voi în mâna Mea, casă a lui Israel!

Ier.23.20.

20. Mânia* Domnului nu se va potoli până nu va împlini şi va înfăptui planurile inimii Lui. Veţi înţelege în totul lucrul acesta în cursul** vremurilor.

Ier.33.2.

2. Aşa vorbeşte Domnul care* face aceste lucruri, Domnul care le urzeşte şi le înfăptuieşte, El, al cărui nume este Domnul**:

Dan.4.17,35.

17. Hotărârea aceasta a fost luată în sfatul străjerilor şi pusă la cale înaintea sfinţilor, ca să ştie* cei vii că** Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor, că o dă cui Îi place şi înalţă pe ea pe cel mai de jos dintre oameni!”

35. Toţi* locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea** cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni† nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: „Ce†† faci?”

Amos 3.2,6.

2. „Eu v-am ales numai* pe voi dintre toate familiile pământului: de aceea** vă voi şi pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre.”

6. Sau sună cineva cu trâmbiţa într-o cetate fără să se înspăimânte poporul? Sau se întâmplă o nenorocire* într-o cetate fără s-o fi făcut Domnul?

Naum 1.9.

9. Ce planuri* faceţi voi împotriva Domnului? El le** zădărniceşte! Nenorocirea nu va veni de două ori.

Maleahi 1.2.

2. „V-am* iubit, zice Domnul! Şi voi ziceţi: „Cu ce ne-ai iubit?” Nu este Esau frate cu Iacov? – zice Domnul; totuşi am iubit pe Iacov**,

Maleahi 3.16.

16. Atunci şi cei ce se tem* de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte** la lucrul acesta şi a ascultat; şi o carte† de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui.

—————————————————————

Mat.11.27.

27. „Toate* lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi** nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.

Mat.13.11,13,.

11. Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă* v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.

13. De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.

Mat.15.13.

13. Drept răspuns, El le-a zis: „Orice* răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină.

Mat.18.14.

14. Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară unul măcar din aceşti micuţi.

Mat.20.23,28.

23. Şi El le-a răspuns: „Este adevărat* că veţi bea paharul Meu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu; dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o** dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.”

28. Pentru* că nici Fiul** omului n-a venit să I se slujească, ci† El să slujească şi să-Şi†† dea viaţa ca răscumpărare pentru*† mulţi.”

Mat.22.14.

14. Căci* mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”

Mat.24.22,24,31.

22. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar*, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate.

24. Căci se* vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă** va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.

31. El* va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare, şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.

Mat.25.34.

34. Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi* Împărăţia care** v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.

Mat.26.54,56.

54. Dar cum se vor împlini Scripturile care zic că* aşa trebuie să se întâmple?”

56. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească cele scrise* prin proroci.”

Atunci** toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.

Mc.4.11-12.

11. „Vouă”, le-a zis El, „v-a fost dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru cei ce* sunt afară din numărul vostru, toate lucrurile sunt înfăţişate în pilde;

12. pentru ca*, „măcar că privesc, să privească şi să nu vadă, şi măcar că aud, să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu şi să li se ierte păcatele.”

Mc.10.40,45.

40. dar cinstea de a şedea la dreapta sau la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci ea este numai pentru aceia pentru care a fost pregătită.”

45. Căci Fiul* omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi** dea viaţa răscumpărare pentru mulţi!”

Mc.13.20,22,27.

20. Şi dacă n-ar fi scurtat Domnul zilele acelea, nimeni n-ar scăpa; dar le-a scurtat din pricina celor aleşi.

22. Căci se vor scula hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.

27. Atunci va trimite pe îngerii Săi şi va aduna pe cei aleşi din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.

Mc.14.49.

49. În toate zilele am fost la voi şi învăţam pe oameni în Templu, şi nu M-aţi prins. Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să* se împlinească Scripturile.”

Luc.2.34.

34. Simeon i-a binecuvântat şi a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbuşirea* şi ridicarea multora în Israel şi să fie un semn** care va stârni împotrivire.

Luc.8.10.

10. El le-a răspuns: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în pilde, ca „măcar că* văd, să nu vadă, şi măcar că aud, să nu înţeleagă.”

Luc.10.20-22.

20. Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse; ci bucuraţi-vă că numele* voastre sunt scrise în ceruri.”

21. În* ceasul acela, Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: „Tată, Doamne al cerului şi al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu.

22. Toate* lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi** nimeni nu ştie cine este Fiul, afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.”

Luc.18.7.

7. Şi Dumnezeu* nu va face dreptate aleşilor Lui care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?

Luc.19.42.

42. şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.

Luc.22.22,53.

22. Negreşit*, Fiul omului Se duce după cum** este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este vândut El!”

53. În toate zilele eram cu voi în Templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar* acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului.”

Ioan 3.27.

27. Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi* decât ce-i este dat din cer.

Ioan 5.21, 40.

21. În adevăr, după cum Tatăl învie morţii şi le dă viaţă, tot aşa* şi Fiul dă viaţă cui vrea.

40. Şi* nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţa!

Ioan 6.29,36-40,43-44,64-66,70.

29. Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta*: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.”

36. Dar* v-am spus că M-aţi şi văzut, şi tot nu credeţi.

37. Tot* ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe** cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară:

38. căci M-am coborât din cer ca să fac nu* voia Mea, ci** voia Celui ce M-a trimis.

39. Şi voia Celui ce M-a trimis este să* nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.

40. Voia Tatălui Meu este ca* oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

43. Isus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi.

44. Nimeni* nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.

64. Dar sunt* unii din voi care nu cred.” Căci Isus** ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-L vândă.

65. Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am* spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”

66. Din* clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El.

70. Isus le-a răspuns: „Nu* v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul** din voi este un drac.”

Ioan.7.30.

30. Ei căutau* deci să-L prindă; şi nimeni** n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I sosise ceasul.

Ioan 8.47.

47. Cine* este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”

Ioan.9.3,39.

3. Isus a răspuns: „N-a păcătuit nici omul acesta nici părinţii lui; ci* s-a născut aşa, ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu.

39. Apoi Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru* judecată: ca** cei ce nu văd să vadă, şi cei ce văd să ajungă orbi.”

Ioan 10.26-29.

26. Dar* voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele.

27. Oile* Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.

28. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu* vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.

29. Tatăl* Meu, care** Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.

Ioan 12.32,40.

32. Şi după ce* voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe** toţi oamenii.”

40. „Le-a* orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”

Ioan 14.16-17

16. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt* Mângâietora, care să rămână cu voi în veac;

17. şi anume Duhul* adevărului, pe** care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi† va fi în voi.

Ioan 15.16,19.

16. Nu* voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am** rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice† veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.

19. Dacă* aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că** nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea.

Ioan.17.2,6,9,11,12,20,21,24.

2. după cum* I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe** care I i-ai dat Tu.

6. Am* făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care** Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău.

9. Pentru ei Mă rog. Nu* Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi:

11. Eu* nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte**, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca† ei să fie una, cum†† suntem şi Noi.

12. Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu, în Numele Tău. Eu* am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat; şi** niciunul din ei n-a pierit, afarㆠde fiul pierzării, ca†† să se împlinească Scriptura.

20. Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.

21. Mă rog ca* toţi să fie una, cum Tu**, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.

24. Tată*, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu; fiindcă** Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.

Ioan.19.11.

11. „N-ai* avea nicio putere asupra Mea”, i-a răspuns Isus, „dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cine Mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat.”

F.A. 2.23,39,47.

23. pe Omul acesta, dat* în mâinile** voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.

39. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru* copiii voştri şi pentru** toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.”

47. Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi* înaintea întregului norod. Şi Domnul** adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.

F.A.3.18—20.

18. Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte* prin** gura tuturor prorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi.

19. Pocăiţi-vă, dar*, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de înviorare

20. şi să trimită pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos,

F.A.4.28.

28. ca* să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău.

F.A.5.31-32.

31. Pe acest* Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn** şi Mântuitor†, ca sㆆ dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor.

32. Noi* suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt pe** care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”

F.A.9.15-16,31.

15. Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el* este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor**, înaintea împăraţilor† şi înaintea fiilor lui Israel;

16. şi îi* voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.”

31. Biserica* se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se întărea sufleteşte şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea.

F.A.10.40-42.

40. Dar Dumnezeu L-a înviat* a treia zi şi a îngăduit să Se arate,

41. nu* la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care** am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat din morţi.

42. Isus ne-a* poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că** El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii† şi al celor morţi.

F.A.11.18.

18. După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu şi au zis: „Dumnezeu a dat deci* şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.”

F.A.13.36,48.

36. Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit*, a fost îngropat lângă părinţii săi şi a văzut putrezirea.

48. Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi* toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică au crezut.

F.A.15.16-18.

16. „După* aceea Mă voi întoarce şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărâmăturile şi-l voi înălţa din nou:

17. pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate Neamurile peste care este chemat Numele Meu,

18. zice Domnul, care face aceste lucruri şi căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie.”

F.A.22.14.

14. El mi-a zis: „Dumnezeul* părinţilor noştri te-a** ales să cunoşti voia Lui, sㆠvezi pe†† Cel Neprihănit şi să*† auzi cuvinte din gura Lui;

F.A.26.16-18.

16. Dar scoală-te şi stai în picioare; căci M-am arătat ţie, ca* să te pun slujitor şi martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât şi al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le.

17. Te-am ales din mijlocul norodului acestuia şi din mijlocul Neamurilor la* care te trimit,

18. ca să* le deschizi ochii, să** se întoarcă de la întuneric la lumină, şi de sub puterea Satanei la Dumnezeu; şi sㆠprimească, prin credinţa în Mine, iertare de păcate şi moştenirea†† împreună cu cei*† sfinţiţi.”

F.A.28.24-27.

24. Unii* au crezut ce le spunea el, iar alţii n-au crezut.

25. Fiindcă ei au plecat acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel n-a adăugat decât aceste vorbe: „Bine a spus Duhul Sfânt prin prorocul Isaia către părinţii voştri,

26. când a zis: „Du-te* la poporul acesta şi zi-i: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea.

27. Căci inima acestui norod s-a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”

Rom.1.6-7.

6. între care sunteţi şi voi, cei chemaţi să fiţi ai lui Isus Hristos.

7. Deci vouă tuturor, care sunteţi preaiubiţi ai lui Dumnezeu în Roma, chemaţi* să fiţi sfinţi: Har** şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Hristos!

Rom.3.10-12,25.

10. după cum este scris: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar.

11. Nu* este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.

12. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar.

25. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie*, prin credinţa în sângele** Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui; căci† trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu;

Rom.8.28-39.

28. De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce* sunt chemaţi după planul Său.

29. Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai* dinainte, i-a şi hotărât mai** dinainte sㆠfie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca†† El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi.

30. Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat*; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi**; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit†.

31. Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?

32. El*, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a** dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?

33. Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu* este Acela care-i socoteşte neprihăniţi!

34. Cine-i* va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă** la dreapta lui Dumnezeu şi† mijloceşte pentru noi!

35. Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?

36. După cum este scris: „Din* pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.”

37. Totuşi*, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.

38. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile*, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,

39. nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făpturăa, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

Rom.9.10-29.

10. Ba mai mult, tot aşa a fost cu Rebeca*. Ea a zămislit doi gemeni numai de la părintele nostru Isaac.

11. Căci, măcar că cei doi gemeni nu se născuseră încă şi nu făcuseră nici bine, nici rău – ca să rămână în picioare hotărârea mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci prin* Cel ce cheamă –

12. s-a zis Rebecăi: „Cel* mai mare va fi rob celui mai mic”,

13. după cum este scris: „Pe Iacov* l-am iubit, iar pe Esau l-am urât.”

14. Deci ce vom zice? Nu cumva* este nedreptate în Dumnezeu? Nicidecum!

15. Căci El a zis lui Moise: „Voi avea* milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi Mă voi îndura de oricine-Mi va plăcea să Mă îndur.”

16. Aşadar, nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.

17. Fiindcă Scriptura* zice lui faraon: „Te-am ridicat înadins**, ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi pentru ca Numele Meu să fie vestit în tot pământul.”

18. Astfel, El are milă de cine vrea, şi împietreşte pe cine vrea.

19. Dar îmi vei zice: „Atunci de ce mai bagă vină? Căci* cine poate sta împotriva voii Lui?”

20. Dar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Nu cumva vasul de lut va* zice celui ce l-a făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa”?

21. Nu este olarul* stăpân pe lutul lui, ca din aceeaşi frământătură de lut să facă un** vas pentru o întrebuinţare de cinste, şi un alt vas pentru o întrebuinţare de ocară?

22. Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase* ale mâniei, făcute** pentru piere;

23. şi să-Şi arate bogăţia* slavei Lui faţă de nişte vase ale îndurării pe care le-a pregătit** mai dinainte pentru slavă (despre noi vorbesc)?

24. Astfel, El ne-a chemat nu* numai dintre iudei, ci şi dintre Neamuri,

25. după cum zice în Osea: „Voi* numi „popor al Meu” pe cel ce nu era poporul Meu şi „preaiubită” pe cea care nu era preaiubită.

26. Şi* acolo unde li se zicea: „Voi nu sunteţi poporul Meu”, vor fi numiţi fii ai Dumnezeului celui Viu.”

27. Isaia, de altă parte, strigă cu privire la Israel:

„Chiar* dacă numărul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul mării, numai rămăşiţa** va fi mântuită.

28. Căci Domnul va împlini pe deplin* şi repede pe pământ Cuvântul Lui.”

29. Şi, cum zisese Isaia mai înainte: „Dacă* nu ne-ar fi lăsat Domnul Savaot o sămânţă, am fi ajuns ca** Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.”

Rom.11.5-11,25-33.

5. Tot aşa*, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har.

6. Şi dacă* este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.

7. Deci ce urmează? Că Israel* n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe când ceilalţi au fost împietriţi,

8. după cum este scris: „Dumnezeu* le-a dat un duh de adormire, ochi** ca să nu vadă, şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.”

9. Şi David zice: „Masa lor să* li se prefacă într-o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere şi într-o dreaptă răsplătire.

10. Să* li se întunece ochii ca să nu vadă, şi spinarea să le-o ţii mereu gârbovită.”

11. Întreb, dar: „S-au poticnit ei ca să cadă?” Nicidecum! Ci, prin* alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos;

25. Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi*, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire** care va ţine pânㆠva intra numărul deplin al Neamurilor.

26. Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni* din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov.

27. Acesta* va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele.”

28. În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi*, din pricina părinţilor lor.

29. Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută*.

30. După cum voi odinioară* n-aţi ascultat de Dumnezeu, şi după cum, prin neascultarea lor, aţi căpătat îndurare acum,

31. tot aşa, ei acum n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete şi ei îndurare.

32. Fiindcă Dumnezeu* a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.

33. O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât* de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese** sunt căile Lui!

Rom.13.1-2.

1. Oricine să* fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi** stăpânirile care sunt, au fost rânduite de Dumnezeu.

2. De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii*, se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu; şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda.

1Cor.1.26-29.

26. De pildă, fraţilor, uitaţi-vă la voi care aţi fost chemaţi: printre voi nu* sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales.

27. Dar Dumnezeu a ales lucrurile* nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.

28. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care* nu sunt, ca** să nimicească pe cele ce sunt;

29. pentru ca* nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.

1Cor.2.7,9.

7. Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care* o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci,

9. Dar, după cum este scris: „Lucruri* pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”

Gal.1.4,15.

4. El* S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest** veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl.

15. Dar, când Dumnezeu – care* m-a pus deoparte din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său – a găsit cu cale

Gal.5.4.

4. Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi* despărţit de Hristos; aţi căzut din** har.

Efeseni 1.4-14.

4. În El, Dumnezeu ne-a* ales înainte** de întemeierea lumii, ca să fim† sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,

5. ne-a rânduit mai* dinainte să fim înfiaţi** prin Isus Hristos, dupㆠbuna plăcere a voii Sale,

6. spre lauda slavei harului Său pe* care ni l-a dat în Preaiubitul Lui**.

7. În* El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile** harului Său

8. pe care l-a răspândit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere;

9. căci a binevoit să ne descopere* taina voii Sale, după planul pe care-l** alcătuise în Sine însuşi,

10. ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea* vremurilor, spre** a-Şi uni iarăşi într-unul, în Hristos, toate† lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ.

11. În El* am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai** dinainte, dupㆠhotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale,

12. ca* să slujim de laudă slavei Sale, noi, care** mai dinainte am nădăjduit în Hristos.

13. Şi voi, după ce aţi auzit Cuvântul* adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El şi aţi fost pecetluiţi cu** Duhul Sfânt care fusese făgăduit

14. şi care* este o arvună a moştenirii noastre, pentru** răscumpărarea celor† câştigaţi de Dumnezeu, spre†† lauda slavei Lui.

Efeseni 2.8-10.

8. Căci* prin har aţi fost mântuiţi, prin** credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul† lui Dumnezeu.

9. Nu* prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

10. Căci noi suntem lucrarea* Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a** pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.

Efeseni 3.11.

11. după* planul veşnic pe care l-a făcut în Hristos Isus, Domnul nostru.

Fil.2.13.

13. Căci Dumnezeu* este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.

Fil.4.3.

3. Şi pe tine, adevărat tovarăş de jug, te rog să vii în ajutorul femeilor acestora, care au lucrat* împreună cu mine pentru Evanghelie, cu Clement şi cu ceilalţi tovarăşi de lucru ai mei, ale căror nume sunt scrise în Cartea** vieţii.

Col.2.13.

13. Pe voi*, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în firea voastră pământească netăiată împrejur, Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne-a iertat toate greşelile.

Col.3.12.

12. Astfel, dar*, ca** nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimㆠplină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă răbdare.

1Tes.5.9,24.

9. Fiindcă Dumnezeu* nu ne-a rânduit la mânie, ci** ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos,

24. Cel ce v-a chemat este credincios* şi va face lucrul acesta.

2Tes.2.13.

13. Noi* însă, fraţi preaiubiţi de Domnul, trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la început** Dumnezeu† v-a ales pentru mântuire, în†† sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului.

1Tim.2.3-4.

3. Lucrul acesta este bun* şi bine primit înaintea lui** Dumnezeu, Mântuitorul nostru,

4. care* voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi** să vină la cunoştinţa adevărului.

1Tim.4.10.

10. Noi muncim*, în adevăr, şi ne luptăm, pentru că ne-am** pus nădejdea în Dumnezeul cel Viu, care† este Mântuitorul tuturor oamenilor, şi mai ales al celor credincioşi.

1Tim.5.21.

21. Te* rog fierbinte, înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Hristos Isus şi înaintea îngerilor aleşi, să păzeşti aceste lucruri, fără vreun gând mai dinainte, şi să nu faci nimic cu părtinire.

2.Tim.1.9.

9. El* ne-a mântuit şi ne-a** dat o chemare sfântă, nu† pentru faptele noastre, ci†† după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte*† de veşnicii,

2.Tim.2.10.

10. De aceea rabd totul* pentru cei aleşi, pentru ca** şi ei să capete mântuirea care este în Hristos Isus, împreună cu slava veşnică.

2.Tim.2.25.

25. să îndrepte cu* blândeţe pe potrivnici, în nădejdea** că Dumnezeu le va da pocăinţa, ca să ajungㆠla cunoştinţa adevărului;

Tit 1.1-2.

1. Pavel, rob al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi cunoştinţa* adevărului care este potrivit cu evlavia**,

2. în nădejdea* vieţii veşnice, făgăduite mai înainte de veşnicii** de Dumnezeu, care nu poate să mintă†,

Tit 2.14.

14. El S-a* dat pe Sine însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi cureţe** un norod† care să fie al Lui, plin de râvnㆆ pentru fapte bune.

Ev.2.9-10,13.

9. Dar pe Acela* care a fost făcut „pentru puţină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat** cu slavă şi cu cinste” din pricina morţii pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru† toţi.

10. Se cuvenea, în adevăr*, ca Acela pentru** care şi prin care sunt toate şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă să desăvârşească†, prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii†† lor.

13. Şi iarăşi: „Îmi voi pune încrederea în El.” Şi în alt loc: „Iată-Mă*, Eu şi copiii pe care** Mi i-a dat Dumnezeu!”

Ev. 5.4,9.

4. Nimeni* nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron**.

9. Şi, după ce a fost făcut desăvârşit*, S-a făcut, pentru toţi cei ce-L ascultă, urzitorul unei mântuiri veşnice,

Ev.9.15,28.

15. Şi tocmai* de aceea este El Mijlocitorul** unui legământ nou, pentru ca†, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei†† ce au fost chemaţi să capete veşnica moştenire care le-a fost făgăduită.

28. tot aşa, Hristos*, după ce S-a adus** jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora†, Se va arăta a doua oară, nu în vederea păcatului, ca să aducă mântuirea celor†† ce-L aşteaptă.

Ev.10.14,38.

14. Căci printr-o singură jertfă El a făcut* desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.

38. Şi cel neprihănit* va trăi prin credinţă; dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”

Ev.12.23.

23. de Biserica celor întâi născuţi*, care** sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul† tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi†† desăvârşiţi,

1Pet.1.1-2,20.

1. Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii care trăiesc ca străini, împrăştiaţi prin* Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia,

2. după* ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, prin** sfinţirea lucrată de Duhul spre ascultarea şi stropirea† cu sângele lui Isus Hristos: Harul†† şi pacea*† să vă fie înmulţite!

20. El* a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii şi a fost arătat la** sfârşitul vremurilor pentru voi

1Pet.2.8-9,21.

8. şi „o Piatră* de poticnire şi o Stâncă de cădere”. Ei** se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, şi la† aceasta sunt rânduiţi.

9. Voi însă sunteţi o seminţie* aleasă, o preoţie** împărătească, un neam† sfânt, un popor†† pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie*† al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată;

21. Şi la* aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos** a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă†, ca să călcaţi pe urmele Lui.

1Pet.5.7,10.

7. Şi aruncaţi asupra Lui toate* îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.

10. Dumnezeul oricărui har, care* v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină** vreme, vă va desăvârşi†, vă va întări††, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.

2Pet.1.10.

10. De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să* vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră; căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi** aluneca niciodată.

2Pet.2.12,17.

12. Dar aceştia, ca* nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri în însăşi stricăciunea lor

17. Oamenii aceştia* sunt nişte fântâni fără apă, nişte nori alungaţi de furtună; lor le este păstrată negura întunericului.

2Pet.3.9.

9. Domnul nu* întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă** răbdare pentru voi şi doreşte† ca niciunul să nu piară, ci†† toţi să vină la pocăinţă.

1Ioan 5.11,19.

11. Şi* mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi** această viaţă este în Fiul Său

19. Ştim că suntem din Dumnezeu şi că toată* lumea zace în cel rău.

Iuda 1,4,13.

1.Iuda, rob al lui Isus Hristos şi fratele* lui Iacov, către cei** chemaţi, care sunt iubiţi în Dumnezeu Tatăl şi păstraţi† pentru Isus Hristos:

4. Căci* s-au strecurat printre voi unii oameni, scrişi** demult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbㆠîn desfrânare harul†† Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc*† pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos.

13. nişte valuri* înfuriate ale mării, care îşi spumegă** ruşinile lor; nişte stele rătăcitoare, cărora† le este păstrată negura întunericului pentru vecie.

Ap.3.5.

5. Cel ce va birui va fi* îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi şterge** nicidecum numele din Cartea† vieţii şi voi†† mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui.”

Ap.5.9.

9. Şi cântau* o cântare nouă şi ziceau: „Vrednic** eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci† ai fost junghiat şi ai†† răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din*† orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.

Ap.6.11.

11. Fiecăruia din ei i s-a dat o haină* albă şi li s-a spus să** se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei.

Ap.9.4.

4. Li s-a zis să* nu vatăme iarba** pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea† lui Dumnezeu.

Ap.13.8.

8. Şi toţi locuitorii pământului i* se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la** întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului care a fost junghiat.

Ap.17.8,14,17.

8. Fiara pe care ai văzut-o era, şi nu mai este. Ea are* să se ridice din Adânc şi are să** se ducă la pierzare. Şi locuitorii pământului, ale† căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii, se†† vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni. –

14. Ei* se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că** El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi† cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea, îi vor birui.”

17. Căci* Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpânirea lor împărătească, până** se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu.

Ap.20.12,15.

12. Şi am văzut pe morţi, mari* şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte** cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altㆠcarte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi dupㆆ faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.

15. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat* în iazul de foc.

Ap.21.8,27.

8. Dar*, cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul** care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”

27. Nimic întinat nu* va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în Cartea** Vieţii Mielului.

*Traducerea folosita – Dumitru Cornilescu :http://biblia.pentruviata.ro/Biblia/