Trilema Protestanta

si neo-protestanta

de J. R. Graves

P

use in situatia de a-si explica originea si istoria lor in relatie cu Biserica Romano-Catolica, organizatiile religioase protestante se confrunta cu o dilema care are de fapt trei fatete (de unde termenul ‚trilema’).  In 1855 pastorul J. R. Graves a scris un eseu in care trateaza acest subiect si modul in care Adunarea Generala Presbiteriana a incercat sa abordeze acest aspect.  Observatiile lui sunt valabile pentru protestantii zilelor noastre in aceeasi masura in care au fost pentru cei din secolul trecut.

Pastor Greg Wilson

Archer, Florida

Cele ce urmeaza reprezinta un extras din cartea Trilema scrisa de fr. Graves.

O mica istorioara cu privire la ultima intrunire a. . . Adunarii Generale Presbiteriene, care a avut loc in Buffalo in mai 1854, nu trebuie lasata sa treaca fara a fi comentata.

Acestui organism i s-a adresat urmatoarea intrebare: Sunt considerate valabile botezul si ordinarea catolica?  Un comitet de patriarhi juniori si seniori au fost desemnati pentru a pronunta un raspuns.  Insa nu au reusit sa cada de acord.  Majoritatea au dat un raspuns negativ.  Printre ei insa au fost cativa doctori cu peri albi care au sesizat concluziile logice din spatele unei asemenea decizii si de fapt a oricarei decizii luate de ei ca pedobaptisti, precum si acele consecinte care cu siguranta vor veni asupra lor de la prietenii baptisti sau de la dusmanii catolici.  Rapoartele care au fost citite in adunare au dat nastere la discutii aprinse.  Din pacate, foarte putin din acea discutie a fost facuta publica, pozitiile luate de cele doua grupari fiind in mod esential urmatoarele:

Majoritatea au considerat ca toate randuielile date de mainile preotilor catolici nu erau valabile deoarece Biserica Romano-Catolica nu a fost biserica lui Cristos si nici parte ori ramura a bisericii Lui, ci dimpotriva manifestarea Anticristului, „curva  imbracata cu purpura, sezand pe o fiara cu sapte capete si zece coarne si imbatata de sangele sfintilor.”  Botezul si ordinarile unui organism asa de apostat sunt nule si neavenite.  A le pronunta ca valide inseamna a numi Biserica Romana biserica a lui Cristos; si mai mult decat atat, a implica prezbiterienii si sectele protestante in vinovatia schizmei, de vreme ce ei au fost aceia care au sfasiat trupul lui Cristos atunci cand au parasit Roma!  Insa gruparea care sustinea raportul minoritar, sau acei care erau impotriva unei decizii, au considerat printre altele urmatoarele: Daca negam faptul ca Biserica Romei este adevarata biserica si consideram ca botezul si ordinarile acesteia sunt nule si neavenite, atunci prin toate intentiile si scopurile noastre, spunem ca bisericile noastre nu sunt adevarate, cu exceptia cazului in care am putea boteza cenusa lui Luther si Calvin, cei de la care am primit noi botezul si ordinarea!  Daca botezul si ordinarea „Anticristului," „omul pacatului" si „fiului pierzarii" nu sunt valabile, atunci Luther si Calvin nu au fost botezati la fel ca si cei care au format primele biserici ale Reformei! Prin urmare, ei au fost neordinati si fara autoritatea de a-si boteza urmasii sau a ordina alti lucratori care sa-i urmeze; intr-un cuvant, toate organizatiile protestante sunt corpuri nebotezate si in consecinta nu sunt biserici ale lui Cristos, de vreme ce un corp format din persoane nebotezate (oricat de pioase ar fi) nu poate fi considerat a fi o biserica.  Toti lucratorii protestanti sunt atat nebotezati cat si neordinati si prin urmare neautorizati sa predice oficial si sa administreze randuielile.

Deci, acum putem vedea trilema rezultata in urma acestei controverse.

1. A decide ca „Anticristul," „omul nelegiuirii," „Mama curvelor" este o biserica adevarata a lui Cristos, ar reprezenta o greseala monstruoasa.  Iar acest lucru ar face vinovate de pacat toate sectele protestante si ar distruge instantaneu orice pretentie pe care ar fi putut-o avea de fi biserici ale lui Cristos; fiindca ei insisi ar marturisi ca sunt schizmatici.

2. A decide ca apostazia catolica nu este biserica adevarata a lui Cristos inseamna a decide ca toate randuielile ei nu sunt valabile si in consecinta ca toate organizatiile protestante sunt corpuri de persoane nebotezate si prin urmare nu sunt bisericile lui Cristos; toti lucratorii protestanti sunt atat nebotezati cat si neordinati si in consecinta neautorizati sa predice sau sa administreze randuielile.

3. Afirmatia ca nu putem da un raspuns la o intrebare asa de simpla, ar starni atentia oamenilor si le-ar trezi imediat suspiciunile ca exista o greseala si un mare esec la bisericile protestante.  Vazand ca nu se pot scapa din acest labirint al consecintelor fatale [prezbiterienii – n.tr.] s-au deplasat spre o amanare nedefinita a acestei probleme.  Membrii  pe care ei i-au determinat sa se alature organizatiilor lor si lumea pe care incearca sa o convinga sa se alature lor ar trebui sa le ceara constant si raspicat sa se decida daca apostazia catolica este sau nu o biserica adevarata a lui Cristos. Lasati organizatiile protestante sa decida afirmativ sau negativ acest lucru, nu conteaza, in  conformitate cu ceea ce au fost fortati sa admita, ei, indiferent de decizia pe care o iau, isi pierd toate pretentiile lor de a  fi considerate biserici crestine.

Aceasta este perpetua trilema a tuturor protestantilor, inclusiv a asa numitilor „baptisti" reformati ai zilelor noastre.  Similitudinea dintre aceasta „trilema" protestanta si cea intampinata de oponentii Domnului cu privire la botezul lui Ioan, nu va fi trecuta cu vederea de cel care studiaza Biblia (Mat. 21: 23-27): „Isus s-a dus in templu si pe cand invata norodul au venit la El preotii cei mai de seama si batranii norodului si i-au zis: Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea, si cine ti-a dat puterea aceasta?  Drept raspuns Isus le-a zis: Va voi pune si eu o intrebare; si daca imi veti raspunde la ea va voi spune si eu cu ce putere fac aceste lucruri. Botezul lui Ioan de unde venea?  Din cer sau de la oameni?  Dar ei vorbeau intre ei si ziceau: Daca vom raspunde din cer ne va spune: atunci de ce nu l-ati crezut?  Si daca vom raspunde: de la oameni ne temem de norod pentru ca toti socotesc pe Ioan drept proroc.  Atunci au raspuns lui Isus: Nu stim! Si El la randul Lui le-a zis: Nici Eu nu va voi spune cu ce putere fac aceste lucruri."

In limba romana de Iosif Raul Enyedi