Botezul în Duhul Sfânt

Botezul în Duhul Sfânt

de Aurel Munteanu 15 mai 2017

Mai înainte de a intra în subiect doresc să precizez câteva lucruri, fără de care nu poate fi înțeles niciodată ceea ce vreau să explic. Vreau de la început să spun că, există o mare diferență între:

-         Nașterea din nou (a fi în Cristos sau în unire spirituală cu El)

-         Botezul în apă

-         Plinătatea Duhului

-         Darul vorbiri în limbi

-         Botezul în Duhul Sfânt

Botezul în Duhul Sfânt nu este unul și acelaș lucru cu: nașterea din nou, botezul în apă, plinătatea Duhului sau darul vorbirii în limbi primit în Fapte 2. Toate lucrurile enumerate mai sus sunt diferite între ele și Scriptura explică clar lucrul acesta.

-         Nașterea din nou, este un eveniment individual unic și irepetabil

-         Botezul în apă, este poarta de intrare într-o Adunare locală și vizibilă

-         Plinătatea Duhului, este o umplere individuală, graduală și repetitivă care nu ține de maturitatea spirituală

-         Darul vorbirii în limbi omenești, era un dar ,,semn”, temporal

-         Botezul în Duhul, este un eveniment istoric instituțional, al unui grup numit Eklesia Mea, grup format din mai multe persoane regenerate, și deja botezate în apă

Botezul în Duhul Sfânt din F.A. 2, a fost o acțiune de recunoaștere și autentificare a ,,Casei lui Dumnezeu - Adunarea”, ca singurul loc public adecvat pentru slujire și închinare.

Lucrul acesta nu era ceva nou în Israel deoarece Domnul recunoscuse și autentificase în acelaș mod și Casele Sale anterioare: Cortul și Templul zidit de Solomon.

După cum fiecare nouă Casă a lui Dumnezeu: Cort și Templu aveau un:

- constructor desemnat de Dumnezeu

- model conceput de Dumnezeu pentru construire

- o perioadă de câteva luni sau ani în care erau construite

- o zi în care trebuia să fie acreditate divin în fața publicului

- și un botez în gloria Șekinah;

la fel și Adunarea Nou Testamentară, trebuia să aibe parte de aceleaș lucruri.

Cortul a fost botezat în Exod 40.35.

Templul în  2 Cronici 7.3.

Adunarea în Fapte 2. 1-3.

Singura diferență între ele era:

-         Cortul era construit din piei de animale

-         Templul din blocuri de piatră cioplită

-         Adunarea din credincioși botezați în apă, trăitori în pielea lor, șlefuiți de Dumnezeu și asamblați ca pietre vii – 1Petru 2.5 și 1Timotei 3.15.

Despre botezul biblic în Duhul Sfânt se promitea că:

-         Administrator - va fi - Cristos Isus

-         Candidați - vor fi – credincioșii deja botezați în apă

-         Elementul – în (gr.-en) Duhul Sfânt

În conceptul actual al botezului în Duhul Sfânt, ordinea este pervertită atât de protestanți, neoprotestanți cât și de mișcarea penticostalo-carismatică. Ei susțin că:

-         Administrator - este Duhul Sfânt - și nu Cristos Isus!

-         Candidat - este un singur individ botezat în apă sau nu - și nu un trup din mai multe persoane botezate deja în apă!

-         Elementul – în Cristos (trupul mistic) – și nu în Duhul Sfânt!

Cine dă voie la asemenea interpretări?  Scriptura spune clar:

Matei 3.11: Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăinţă; dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine,…. . El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc.

Fapte 1.4-5: 4. Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, "pe care", le-a zis El, "aţi auzit-o de la Mine.

5. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt."

Vedem clar că: Administratorul botezului în Duhul este promis că va fi Isus Cristos, candidații sunt Adunarea (voi), zidită de El în timpul lucrării Sale pământești și Elementul afundării este Duhul.

Botezul în Duhul Sfânt era:

-         O afundare (botezare) mai degrabă instituțională decât una individuală

-         Promisiunea a fost doar pentru cei botezați în apă care se adunau în mod obișnuit cu Cristos încă de la botezul lui Ioan

-         Doar Adunării zidite de Cristos înainte de Cincizecime, I-a promis El botezul în Duhul în ziua Cincizecimii – Fapte 1.4-5. Nu a promis altora.

-         Aceasta era singura Adunare de credincioși regenerați și botezați în apă care continua să se adune în mod regulat în Ierusalim. Era adunată și aștepta și în Fapte 2.1.

-         Acestei Adunări i s-au adăugat la Cincizecime 3000   de persoane în urma botezului în apă – Fapte 2. 41,47. Nu spune Biblia că ei, au fost adăugați Trupului lui Cristos ( metaforă des întâlnită pentru Adunare), prin botezul în Duhul. Duhul doar i-a umplut și i-a făcut să vorbească în limbi omenești înțelese.

-         Acest botez în Duhul a fost restricționat de Isus atât din punct de vedere temporar cât și geografic cu toate că existau mulțimi de credincioși născuți din nou și botezați în apă pretutindeni în Israel. Înainte de înalțarea Sa la ceruri, pe munte în Galileea s-au strâns peste 500 de frați deodată – 1Corinteni 15.6. Acesta este un motiv destul de puternic că botezul în Duhul, a fost unul instituțional de autentificare a ,,Casei celei noi”, o recunoaștere publică a locului adecvat pentru slujire și închinare publică.

-         Botezul în Duhul nu a fost universal printre credincioși ci a fost restricționat doar la 120 care erau Adunarea – Fapte 1.15, aflați într-un loc specific  din Ierusalim conform promisiunii – Fapte 2.1.

-         Atunci în ziua Cincizecimii din Fapte 2, a fost acreditarea divină manifestată în public, odată pentru totdeauna. Această acreditare caracteriza de fapt toate casele trecute ale lui Dumnezeu după terminarea lor.

-         Botezul în Duhul mai este repetat în legătură cu credincioșii ne-evrei din Fapte 10 din casa lui Cornelius. Acest lucru s-a petrecut datorită faptului că evreii nu voiau să administreze botezul în apă și să-i primească membrii în Adunare - Fapte 10. 45-48.

-         Numai această acreditare Dumnezeiască a botezului în Duhul, a redus la tăcere membrii evrei ai Adunării din Ierusalim – Fapte 11. 1-17.

-         Expresia folosită de Petru ,,Duhul s-a coborât ca peste nou la început”, desfințează conceptul botezului individual în Duhul așa cum este promovat azi de protestanți și neoprotestanți.

-         Îl desfințează deoarece între botezul în Duhul petrecut în casa lui Cornelius și Cincizecimea din Fapte 2, se petrecuseră zeci de mii de nașteri din nou ale credincioșilor aleși prin har suveran.

-         Boezul în Duhul Sfânt nu plasează pe nimeni ,,în Cristos” sau în ,,unire spirituală cu El”, întrucât aceasta o face lucrarea de regenerare (nașterea din nou) produsă de Duhul Sfânt.

-         Fiecare trup al Adunării locale și vizibile, format din credincioși botezați , întemeiat de Cristos după modelul Noului Testament de aceeaș credință și rânduială este ,, un templu în Duhul” – 1Cor.3.16:

,,Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” ( voi, Adunarea locală din Corint).

Dacă deosebim bine aceste lucruri, vom pricepe că Botezul în Duhul nu este, nici mecanismul prin care credincioșii individuali sunt ,,uniți cu trupul mistic al lui Cristos” și nici o ,,a doua lucrare a harului” după mântuire ce se  manifestă prin vorbirea în limbi, care îi face să aibe o sfințenie mai înaltă.

Protestanții care promovează că apostolii și ucenicii fuseseră deja născuți din nou cu mult înainte de ziua Cincizecimii, dar încă nu fuseseră uniți cu Cristos (ei asociază unirea cu botezul în Duhul) au urmatoarele probleme:

-         Înainte de venirea lui Isus Cristos, credincioșii erau regenerați FĂRĂ botezul în Duhul și astfel fără mecanismul  care îi plasa în unirea spirituală cu  Cristos deci fiind  ÎN AFARA lui

-         Ucenicii contemporani cu Cristos erau regenerați înainte de a fi botezați în Duhul. Astfel, botezul în Duhul era ULTERIOR regenerării lor. Astfel, ei erau ÎN AFARA lui Cristos până la Cincizecime.

-         Sfinții din perioada de după Cincizecime sunt botezați în Duhul, SIMULTAN cu regenerarea. Așa dar nu exista mântuire separată, atât de regenerare, cât și de botezul în Duhul care plasează credinciosul în unire spirituală  cu Cristos sau în poziția de a primi toate binecuvântările mântuirii – Efeseni 1.3-4.

Poziția aceasta protestantă face ca Adunarea și mântuirea ,,în Cristos” să fie inseparabile după Cincizecime, solicitând un tip de mântuire fundamental diferit după Cincizecime dacât înainte de ea!

-         Dacă a fi ,,în Cristos” și a fi ,,în biserica mistică universală invizibilă”, este unul și acelaș lucru atunci NU POATE exista mântuire în afara niciuneia din ele!

A nu exista mântuire în afara bisericii, este o veche erezie catolico-ortodoxă, detestată atât de protestanți cât și de neoprotestanți și bineînțeles și de Scriptură.

Neoprotestanți care susțin că nașterea din nou  și botezul în Duhul sunt simultane (în acelaș moment),  și este practic imposibil să fii mântuit fără această lucrare a Duhului, au și ei câteva probleme, și anume:

-         Dacă teoria lor este valabilă, atunci Adunarea își are originea înainte de Cincizecime odată cu PRIMA  persoană născută de sus

-         Sau nu EXISTĂ mântuire pentru nimeni înainte de Cincizecime.

Acestea fiind zise, recomand un studiu mai profund pe subiect. Ca material ajutător recomand cartea Botezul în Duhul a fratelui Mark W. Fenison. În limba  engleză aici: https://adunareaharulsuveran.wordpress.com/2016/03/15/the-baptism-in-the-holy-spirit-by-mark-w-fenison/